Pentru ca iubim drumeţiile vom organiza in zilele de 5-6 august o excursie cu bicicletele pe următorul traseu: Madei-Borca-Tr. Stânişoara-Mălini-Fălticeni-Vadu Moldovei-Drăguşeni-Cristeşti-Timişeşti-Târgu Neamţ-Vânători-Pipirig-P. Petru Vodă-Poiana Teiului-Farcaşa-Borca-Mădei.

Cei interesati ne pot contacta pe adresa de e-mail: pedrumuridemunte@ymail.com 

Drumetie spre Dosu’ Muntelui

Pentru ca iubim muntele si vrem sa impartasim frumusetea si voua!

La ora 8:30 am fost gata pentru a incepe drumetia spre Dosu’ Muntelui. Grupul era constituit de catre Vespea, Ingineru’, Vasa Vasile si Florut. Acestia din urma erau membrii noi ai grupului haiducesc;

Am pornit pe o vreme exceptionala;

Am inceput un traseu istovitor prin padure;

Ajunsi in Smiz am cautat sa mergem pe creasta, deoarece acest spatiu era deschis si batut de vanturi si care a facilitat imprastierea zapezii;

Ajungem la drumul ce duce spre Dosu' Muntelui. Aici am admirat pentru putin timp frumusetea Carpatilor dar cu toate acestea a trebuit sa mergem mai departe in infern;

Parcurgem prin infern si ajungem in Dosu’ Muntelui;

Mergem in casa luxoasa a ciobanilor unde facem un foc si ne uscam deoarece suntem uzi fleasca;

Aici pe langa uscare, mancatul si bautul a fost prioritatea noastra deoarece ne-a facut sa ne simtim mult mai bine;

La intoarcere parcurgem un alt traseu, pe la poalele Vf. Gainii, ajungand intr-un final pe Paraul Madeiului.

Semneaza pe drumuri de munte

HAIDUCII

Lunga excursie cu bicicletele ne-a conferit un nou statut şi anume acela de nebuni-natură.

Toata vara am petrecut-o asa, vorbind de toate discutand de mai nimica si nerealizând nici o excursie. Insa cu toate astea in prag de toamna ideea dl. Inginer a fost binevenita.

Hai să mergem amice...

Am plecat la drum de aceasta data cu bicicletele, avand ca obiective Vatra Dornei si Campulung Moldovenesc. Am plecat la ora 13.00 din Madei iar primul popas a fost in orasul Brosteni, locul de unde am procurat primele recipiente cu berula. Prin Crucea iarasi facem ceva provizii deoarece pare sa ni se faca si foame. Neavand nimica la noi de ale gurii suntem nevoiti sa cerem pe langa cerveze si doi carnaciori mai mici insa doamna de la magazin ne sfatuieste sa luam dintr-aia mai mari deoarece par a fi mai buni. Zis si facut! Continuand, ajungem in Chiril unde facem un popas de o jumatate de ora. Aici dl. Inginer cauta cheia magica pentru sa, deoarece pare sa joace. Negasind prin zona asa ceva o luam din nou la drum. Putin mai in deal apare si omul cu cheia. Vazand ca venim de la ceva departare, ne-o ofera si drept cadou. Traversand apoi Cheile Zugreni, ajungem dupa aproximativ o ora prin Ortoaia unde facem iarasi un popas la o mica pensiune. Aici aveam de gand sa dormim insa datorita preturilor ridicate am decis sa mergem mai departe, spre Vatra Dornei. Ajunsi in oras si negasind ceva acceptabil, facem cumparaturile pentru masa de seara apoi o luam spre Iacobeni.

În asfinţit ne oprim prin Argestru, cu picoarele tremurând de osteneală. Le reincarcam cu o berula de la taverna din zona urmanad ca apoi sa ne prăbuşim sub un brad unde preţ de câteva minute aţipim deoarece respiraţia era întretăiată de efort. Aici pare să fie pensiunea de peste noapte.

După ceva timp scoatem ceva de ale gurii. Ne tragem mai sub brad şi ne întindem să dormim. Tremurul l-a facut pe Ingineru’ sa paraseasca locul, mergand undeva mai la vale unde a gasit grajdiul pensiune.

Pentru mine pe moment in pădure era bine, insa m-am trezit suparat dupa o noapte de frig si chinuiala.

S-a facut in sfarsit dimineata, o dimineata incetosata si rece. M-am ridicat din culcusul meu si regretand amarnic ca am plecat intr-o asa excursie. Vine dl. Inginer si purcedem la drum prin Pasul Mestecanis si ajungem in Campulung Moldovenesc, locul unde servim o ciorba fierbinte si mai luam si 2 pizza la pachet. Ne continuam traseul pana in „marele oras Frasin” unde alimentam cu bere, apoi mergem pana la o taverna din Ostra, locul unde parea sa fie ultimul popas. Ajungand si aici, servim o bere diferita de cea de pana acum, adica Suceava. Am zis ca daca tot suntem pe taram bucovinic sa incercam si asta. Savurand-o si schimband cateva vorbe cu doamna de la bar, pornim spre Pasul Tarnita pentru a ajunge in orasul Brosteni. Trecand si prin Brosteni mai poposim in Lungeni la doamna Vera, unde savuram in sfarsit ultima bere. Ajungem in final in zona de bastina, mandri nevoie mare cu noul statut.

In opinia noastra, excursia a fost frumoasa, fiind punctata de o aventura neasteptata care a dat in final nastere la bucurie mare. O sa avem un zambet larg de fiecare data cand o sa ne amintim de acesta minunata calatorie!!!

Traseul urmat: Madei-Brosteni-Crucea-Cheile Zugreni-Vatra Dornei-Iacobeni-Pasul Mestecanis-Campulung Moldovenesc-Vama-Frasin-Stulpicani-Ostra-Pasul Tarnita

Semneaza pe drumuri de munte

HAIDUCII

Omul se salveaza totdeauna. Totdeauna fuge de ceva. Daca lucreaza, fuge de inactivitate, daca doarme, de starea de veghe, daca bea, fuge de trezie. Dar fuge. Fuge tot timpul.

De Kirali Laszlo

Nici o placere nu se compara cu o excursie, relaxanta si in acelasi timp invioratoare, pe unul dintre munti: Mt. Migovanu

Excursia pe Mt. Migovanu a insemnat pur si simplu o amanare. Munceam o saptamana intreaga, ne bucuram de indeplinirea planului, dar intr-o noapte, din cine stie ce motiv totul se prabusea dintr-o data. Insa in data de 15.07.2010 nu a mai fost asa. Cu toate ca am petrecut pana-n zori la Trestia, cu berula, mititei si altele, excursia nu s-a mai amanat.

Gata baieti! Este ora 9! Plecam! “Cat ai clipi ne-am adunat” si am purces la drum. Cum am ajuns la Vf. Dealului am cotit spre dreapta catre Vf. Carpinis. Am strabatut hatisul rasufland din ce in ce mai greu. Apasarea cervezelor din rucsac se faceau tot mai simtite. Cu cat urcam, cu atat era mai rar bradetul. Printre raristi se zari deodata o poenita, era Fundoaia. Am hotarat sa se faca un popas scurt (de 10 min) insa el s-a prelungit ajungand pana la circa 30 min. Urcusul ne ostenise din cale-afara, astfel ca meritam odihna. Cand am iesit din “limba” aceea, am zarit un luminis ingust care ducea spre creasta din fata noastra. La marginea acesteia se zarea Arsita Puciosului iar dupa ea Mt. Lacuri. Ajungand in Mt. Lacuri rudele unui haiduc ne-a poftit la un ospat binemeritat la stana de aici. Dupa acest ospat ne afundam pret de cateva minute in padure unde facem un popas de cateva ore. Purcedem apoi la drum prin padurea dulce luminata. Aveam rapa in stanga si rapa in dreapta. In rapi desimi de brazi. Dupa cativa km, trecut cu mult peste amiaza, ne adunam iarasi la o gustare in marginea campului, aproape de Migovanu. Vremea insa trecea. Eram foarte increzatori ca vom ajunge foarte repede acasa si vom mai face si un gratar pe Runc insa proverbul “socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ” s-a dovedit a fi iarasi real. Parcurgem pret de o ora muntele Migovanu si ne intalnim cu un pastor care avea cativa caini. Ii simtim imediat langa noi dar acestia nu ne fac nimic. Cu cateva indicatii date de pastor, ne daduram drumul ca niste busteni spre fundul Pietroasei. Ajunseram cu totii pe fundul vaii Pietroasa, unde unduia paraul. Pe drumul de langa parau am mers pret de 90 min. ajungand la ora 20:00 in satul Madei.

Semneaza pe drumuri de munte

HAIDUCII

Nebunia vesela si credincioasa de a strabate munti, continua.

Muntele Haciugos din Muntii Stanisoarei

Am urcat in graba povarnisul lung pana in “VARFUL DEALULUI”. Boarea racoroasa a muntilor trezeste in noi vechea iluzie a aventurii din noaptea de la NON STOP si acea nesfarsita nebunie vesela si credincioasa de a strabate multi munti care se vad.
Ajunsi in miez de dimineata la “FUNDUL PIETROASEI” pe crestetul muntelui se zaresc numeroase blocuri de piatra. Strabatem hatisul proaspat, improspatat de ploiile abatute si in scurt timp ajungem “SUB PIETRE” (denumire data de pastorii din zona). Suntem pentru catva timp stapanii acestorii blocuri marete. Strabatem aceasta bogatie cu ochii plini de dragoste , umpland-o de dorinta noastra de a o avea macar pe durata traseului.
Era o amiaza plina de ceata de-a lungul vailor. Ochii nostril erau obositi de atatea cervezi dar si de nuantele multicolore venite dinspre muntele din fata, Muntele Haciugos. Pe munte bantuia o liniste verde si batrana dar nu pentru mult timp deoarece ajunsi in camp cainii au trecut la datorie. La cativa pasi era o “casa luxoasa” de unde se auzeau voci. Erau pastorii muntelui care ne-au ospatat si de aceasta data cu toate ca nu ne cunosteau. Dupa ospatul binemeritat incalecam pe drumul adiacent cu paraul Haciugos si departe undeva in josul paraului ratacim deoarece pare a fi o fundatura. Trecand si peste aceasta ajungem la confluenta paraului Haciugos cu Carbunar de unde se zareste Batca Neagra. Incalecand-o si pe aceasta ajungem pe Pietroasa unde gura fluiera si chiuia… caci putea fi auzita.
Ajunsi cu bine acasa, in capul nostru am simtit gemand culorile unei zile intregi.

semneaza pe drumuri de munte
HAIDUCII

Daca privim in bota dl. Marius Tudosia “avem puterea de a vedea in materie- atomii in aer, ca Sculptorul- ne putem duce gandul atat de adanc incat sa simtim nu numai microcosmosul din launtrul materiei ci si macrocosmosul prin ea. Din “nimic” naste micul, din mic creste marele iar la “nimic”.”

Doruri nebune de umblat hai hui, ne-au lovit in vara asta

“Cu traseul stabilit
în excursie-am pornit,
sus, pe munţii cei semeţi,
noi cei mai îndrăzneţi.”
de Cezarina Adamescu

Calatorie pe Vf. Grintiesul Mic(1734m) din Muntii Bistritei


Ascensiunea a durat mai bine de 5 ore in conditii de vreme favorabila avand ca protagonisti doar pe Vespea si pe Ingineru’. Plecarea a avut loc in jurul orei de 9:00 din satul Madei. Ajunsi la ora 9:40 in ‘’FUNDUL CABOII” am intalnit aici un insotitor de drum pe nume Didica (observator al Ocolului Silvic Brosteni). El se ducea la “BAILE RUSESTI” sa caute afine. Din spusele dumnealui aceste bai erau infloritoare in primul razboi mondial, in prezent existand doar niste ramasite. In drum spre varf nea' Didica si-a schimbat traseul astfel ca ne-a urmat la stana din Grinties. In drum spre stana el a povestit din drumetiile lui cu germani, polonezi si cehi, povestiri care ne-a usurat drumul. Am ajuns la stana care reprezenta dupa infatisare “o pagina de calendar sacru, abandonata in muntele memoriei”. Aici ospitaliatea a fost iarasi dovedita de catre ciobani prin oferirea de “frupt’’(=produse lactate). Multumind dumnealor , am continuat traseul ajungand cam intr-o ora pe varf. Aici privind in jur am constat:
-Vf. Grintiesul Mic face parte din culmile muntilor Bistritei, fiind inconjurat de apele Neagra Sarului in sud si de Bistrita in est;
-apele care brazdeaza versantii sunt colectate in zona de sud si est de catre raul Bistrita respectiv Neagra Sarului (Vacarie, Bolatau, Capra, Caprita, Caboi);
-geologic este alcatuit din sisturi cristaline;
Dupa un popas pe varf, am continuat drumul pana in Mt. Caboi iar de aici pe Piciorul Balanului am ajuns in satul Capra din judetul Suceava. Din acest sat am mai parcurs 15km dar de acesta data cu masina ajungand in Madei la ora 19:00.

Semneaza
pe drumuri de munte
HAIDUCII

PREZENTAREA HAIDUCILOR

“NOI SUNTEM HAIDUCI DECAT PENTRU HAIDUCI SI NE INVINGE DOAR ROUA, TARZIU, CAND LUMEA CU STELELE SE IMBATA!!!”

Ionut Cutuhan (INGINERU’), viitor fiu al codrului
In tacerea tuturor, INGINERU’ ne masura cu neliniste in ochi, dar cu duiosie:
INGINER, fiu al codrului!
Fiu al lui Mihai si tovaras de haiducie: aici intre haiduci, nasterea nu da nici un drept. De aceea tu nu ai sa faci pe beizadeaua! Daca te numeri aici, cu toata varsta ta frageda, e numai pentru priceperea ta.
Cine esti stim.
Spune-ne macar ce gandesti si ce crezi!

MARIUS TUDOSIA (HASCAL)
“Tovaras de haiducie pana la vesnicie”, doar atat, restul… ALO WA!!!

BOGDAN ALEXANDRU CHESA (VESPEA)
“De fiecare data cautam un munte!”
Vorba este neasteptat venita iar din randul tovarasilor, facu sa se indrepte toate privirile intr-acolo: Un omulet se ridica in picioare.
Este cel mai varstnic. Merge drept si repede de se cutremura pamantul.Trecutul lui e trecutul unui om neinvins. E mirare in ochii care-l privesc!!!

NE-AM PROPUS SI AM REUSIT!!!

FARA ALCOOL!
FARA MANCARE LA CONSERVA!
FARA ECHIPAMENT!

Cam asa a inceput escaladarea celui mai inalt varf din Muntii Bistritei, Vf. Budacu(1859m). Totul a fost hotarat in data de 18 iulie 2009 de catre membrii grupului haiducesc, care era constituit din CHESA BOGDAN-ALEXANDRU, CUTUHAN IONUT, TUDOSIA MARIUS, PICU MARIUS-ANDREI, MAXIM IONUT.
Reuniunea grupului pentru a ajunge pe pisc a avut loc in data de 20 iulie, dar se pare cu absente nemotivate ale ultimilor doi din cei amintiti mai sus. In ciuda acestui fapt, obiectivul nu a fost afectat.
Astfel, in dimineata zilei de luni, in jurul orei 7:30, am pornit la drum. Am urmat un traseu lung (cred ca cel mai lung din viata), sinuos (a carui sinuositate a fost marita prin sirul ratacirilor)si nelipsit de surprize. Manati de caii putere de sub talpi, am ajuns in Vf. Smiz unde am facut si primul popas unde am servit ceva de ale gurii(9:30). Am purces apoi din nou la drum pana in „DOSUL MUNTELUI’’ ,insula paradisiaca a ciobanilor nebuni si negurosi, dar cu toate astea, s-au dovedit a fi buni ospitalieri. Ospitalitatea a fost dovedita prin pregatirea unui balmus de catre zeul in slapi al muntelui patimitor- „PIPIRIG’’. Desi ei luasera in ras excursia noastra, acest fapt nu ne-a intimidat, ba mai mult ne-a dat un impuls si mai puternic. Cu putinele indicatii date despre drum de catre Ghiurca Ion, baciul de acolo, am purces din nou la drum. Am ajuns in Vf. Turanei iar de acolo am constatat cu stupoare ca mai este cale lunga cu toate ca Vf. Budacu era vizibil. Cu ceva intarziere cumulata pe parcursul traseului, am urmat cararea din mediul silvatic si am ajuns in Saua Opchioara. Aici am surprins numeroase ochiuri de apa benefice tuturor fiarelor padurii. De aici, dupa spusele tovarasilor haiduci pana pe Budacu urma sa facem o ora dar se pare ca drumul a fost parcurs intr-o ora si jumatate. Ora la care am ajuns era 15:30 dar aceasta ora tarzie nu ne-a infricosat deloc. Am parcurs aproape tot muntele si am constatat urmatoarele:
-Masivul Budacu este delimitat la nord de Neagra Brosteni, la sud-vest de Valea Bistritei si la est de Bistricioara;
-creasta este orientata de la vest la est, facand posibila vizibilitatea a numeroase culmi muntoase:Ceahlau, Grintiesul Mare si Mic,Tibles, Rarau, Calimani s.a.;
-geologic, masivul se caracterizeaza prin sisturi cristaline.
La intoarcere ne-am cam abatut de la drumul initial datorita unui card de oi care ne tot presa. Asadar , am luat-o pe un drum de tractor bucurosi nevoie mare ca duce in Mt. Slopat, dar surpriza... ne-am trezit pe un alt versant despartit de o vaiuga. Vazand asta, am fost nevoiti sa facem cale intoarsa vreo 3 km ajungand intr-un final in Mt. Slopat. De aici am continuat drumul pana in „DOSUL MUNTELUI”. Era ora 19:00 si noi eram aici, la 3 ore de casa, dar luand inima in dinti am continuat drumul ajungand at home la 22:00.


SEMNEAZA
PE DRUMURI DE MUNTE
HAIDUCII

Traseul urmat

Sat Madei-Vf. Runc-Vf. Smiz-Dosul Muntelui-Vf. Turanei-Mt. Slopat-Saua Opchioara-Vf. Budacu.

Alte trasee

1.Comuna Borca-Cheile Borca-Saua Cristisor-Vf. Budacu;
2.Orasul Brosteni-Neagra-Sub Vf. Gainii (1348)-Vf. Cerbului (1403)-Mt. Slopat-Vf. Budacu.

UMOR DE MUNTE

Aplecat peste fereastra vagonului unui tren de munte, un calator tot striga:
-Extraordinar... formidabil... senzational!
Vecinul, pe care incepuse sa-l plictiseasca palavrageala omului, striga la rindul sau?
-Vorbiti de peisaj?
-Nu raspunse calatorul, admir dibacia cu care mecanicul ocheste... tunelele.