joi, 13 august 2009




Nebunia vesela si credincioasa de a strabate munti, continua.


Muntele Haciugos din Muntii Stanisoarei

Am urcat in graba povarnisul lung pana in “VARFUL DEALULUI”. Boarea racoroasa a muntilor trezeste in noi vechea iluzie a aventurii din noaptea de la NON STOP si acea nesfarsita nebunie vesela si credincioasa de a strabate multi munti care se vad.
Ajunsi in miez de dimineata la “FUNDUL PIETROASEI” pe crestetul muntelui se zaresc numeroase blocuri de piatra. Strabatem hatisul proaspat, improspatat de ploiile abatute si in scurt timp ajungem “SUB PIETRE” (denumire data de pastorii din zona). Suntem pentru catva timp stapanii acestorii blocuri marete. Strabatem aceasta bogatie cu ochii plini de dragoste , umpland-o de dorinta noastra de a o avea macar pe durata traseului.
Era o amiaza plina de ceata de-a lungul vailor. Ochii nostril erau obositi de atatea cervezi dar si de nuantele multicolore venite dinspre muntele din fata, Muntele Haciugos. Pe munte bantuia o liniste verde si batrana dar nu pentru mult timp deoarece ajunsi in camp cainii au trecut la datorie. La cativa pasi era o “casa luxoasa” de unde se auzeau voci. Erau pastorii muntelui care ne-au ospatat si de aceasta data cu toate ca nu ne cunosteau. Dupa ospatul binemeritat incalecam pe drumul adiacent cu paraul Haciugos si departe undeva in josul paraului ratacim deoarece pare a fi o fundatura. Trecand si peste aceasta ajungem la confluenta paraului Haciugos cu Carbunar de unde se zareste Batca Neagra. Incalecand-o si pe aceasta ajungem pe Pietroasa unde gura fluiera si chiuia… caci putea fi auzita.
Ajunsi cu bine acasa, in capul nostru am simtit gemand culorile unei zile intregi.

semneaza pe drumuri de munte
HAIDUCII

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu