NE-AM PROPUS SI AM REUSIT!!!
FARA ALCOOL!
FARA MANCARE LA CONSERVA!
FARA ECHIPAMENT!
Cam asa a inceput escaladarea celui mai inalt varf din Muntii Bistritei, Vf. Budacu(1859m). Totul a fost hotarat in data de 18 iulie 2009 de catre membrii grupului haiducesc, care era constituit din CHESA BOGDAN-ALEXANDRU, CUTUHAN IONUT, TUDOSIA MARIUS, PICU MARIUS-ANDREI, MAXIM IONUT.
Reuniunea grupului pentru a ajunge pe pisc a avut loc in data de 20 iulie, dar se pare cu absente nemotivate ale ultimilor doi din cei amintiti mai sus. In ciuda acestui fapt, obiectivul nu a fost afectat.
Astfel, in dimineata zilei de luni, in jurul orei 7:30, am pornit la drum. Am urmat un traseu lung (cred ca cel mai lung din viata), sinuos (a carui sinuositate a fost marita prin sirul ratacirilor)si nelipsit de surprize. Manati de caii putere de sub talpi, am ajuns in Vf. Smiz unde am facut si primul popas unde am servit ceva de ale gurii(9:30). Am purces apoi din nou la drum pana in „DOSUL MUNTELUI’’ ,insula paradisiaca a ciobanilor nebuni si negurosi, dar cu toate astea, s-au dovedit a fi buni ospitalieri. Ospitalitatea a fost dovedita prin pregatirea unui balmus de catre zeul in slapi al muntelui patimitor- „PIPIRIG’’. Desi ei luasera in ras excursia noastra, acest fapt nu ne-a intimidat, ba mai mult ne-a dat un impuls si mai puternic. Cu putinele indicatii date despre drum de catre Ghiurca Ion, baciul de acolo, am purces din nou la drum. Am ajuns in Vf. Turanei iar de acolo am constatat cu stupoare ca mai este cale lunga cu toate ca Vf. Budacu era vizibil. Cu ceva intarziere cumulata pe parcursul traseului, am urmat cararea din mediul silvatic si am ajuns in Saua Opchioara. Aici am surprins numeroase ochiuri de apa benefice tuturor fiarelor padurii. De aici, dupa spusele tovarasilor haiduci pana pe Budacu urma sa facem o ora dar se pare ca drumul a fost parcurs intr-o ora si jumatate. Ora la care am ajuns era 15:30 dar aceasta ora tarzie nu ne-a infricosat deloc. Am parcurs aproape tot muntele si am constatat urmatoarele:
-Masivul Budacu este delimitat la nord de Neagra Brosteni, la sud-vest de Valea Bistritei si la est de Bistricioara;
-creasta este orientata de la vest la est, facand posibila vizibilitatea a numeroase culmi muntoase:Ceahlau, Grintiesul Mare si Mic,Tibles, Rarau, Calimani s.a.;
-geologic, masivul se caracterizeaza prin sisturi cristaline.
La intoarcere ne-am cam abatut de la drumul initial datorita unui card de oi care ne tot presa. Asadar , am luat-o pe un drum de tractor bucurosi nevoie mare ca duce in Mt. Slopat, dar surpriza... ne-am trezit pe un alt versant despartit de o vaiuga. Vazand asta, am fost nevoiti sa facem cale intoarsa vreo 3 km ajungand intr-un final in Mt. Slopat. De aici am continuat drumul pana in „DOSUL MUNTELUI”. Era ora 19:00 si noi eram aici, la 3 ore de casa, dar luand inima in dinti am continuat drumul ajungand at home la 22:00.
SEMNEAZA
PE DRUMURI DE MUNTE
HAIDUCII
FARA ALCOOL!
FARA MANCARE LA CONSERVA!
FARA ECHIPAMENT!
Cam asa a inceput escaladarea celui mai inalt varf din Muntii Bistritei, Vf. Budacu(1859m). Totul a fost hotarat in data de 18 iulie 2009 de catre membrii grupului haiducesc, care era constituit din CHESA BOGDAN-ALEXANDRU, CUTUHAN IONUT, TUDOSIA MARIUS, PICU MARIUS-ANDREI, MAXIM IONUT.
Reuniunea grupului pentru a ajunge pe pisc a avut loc in data de 20 iulie, dar se pare cu absente nemotivate ale ultimilor doi din cei amintiti mai sus. In ciuda acestui fapt, obiectivul nu a fost afectat.
Astfel, in dimineata zilei de luni, in jurul orei 7:30, am pornit la drum. Am urmat un traseu lung (cred ca cel mai lung din viata), sinuos (a carui sinuositate a fost marita prin sirul ratacirilor)si nelipsit de surprize. Manati de caii putere de sub talpi, am ajuns in Vf. Smiz unde am facut si primul popas unde am servit ceva de ale gurii(9:30). Am purces apoi din nou la drum pana in „DOSUL MUNTELUI’’ ,insula paradisiaca a ciobanilor nebuni si negurosi, dar cu toate astea, s-au dovedit a fi buni ospitalieri. Ospitalitatea a fost dovedita prin pregatirea unui balmus de catre zeul in slapi al muntelui patimitor- „PIPIRIG’’. Desi ei luasera in ras excursia noastra, acest fapt nu ne-a intimidat, ba mai mult ne-a dat un impuls si mai puternic. Cu putinele indicatii date despre drum de catre Ghiurca Ion, baciul de acolo, am purces din nou la drum. Am ajuns in Vf. Turanei iar de acolo am constatat cu stupoare ca mai este cale lunga cu toate ca Vf. Budacu era vizibil. Cu ceva intarziere cumulata pe parcursul traseului, am urmat cararea din mediul silvatic si am ajuns in Saua Opchioara. Aici am surprins numeroase ochiuri de apa benefice tuturor fiarelor padurii. De aici, dupa spusele tovarasilor haiduci pana pe Budacu urma sa facem o ora dar se pare ca drumul a fost parcurs intr-o ora si jumatate. Ora la care am ajuns era 15:30 dar aceasta ora tarzie nu ne-a infricosat deloc. Am parcurs aproape tot muntele si am constatat urmatoarele:
-Masivul Budacu este delimitat la nord de Neagra Brosteni, la sud-vest de Valea Bistritei si la est de Bistricioara;
-creasta este orientata de la vest la est, facand posibila vizibilitatea a numeroase culmi muntoase:Ceahlau, Grintiesul Mare si Mic,Tibles, Rarau, Calimani s.a.;
-geologic, masivul se caracterizeaza prin sisturi cristaline.
La intoarcere ne-am cam abatut de la drumul initial datorita unui card de oi care ne tot presa. Asadar , am luat-o pe un drum de tractor bucurosi nevoie mare ca duce in Mt. Slopat, dar surpriza... ne-am trezit pe un alt versant despartit de o vaiuga. Vazand asta, am fost nevoiti sa facem cale intoarsa vreo 3 km ajungand intr-un final in Mt. Slopat. De aici am continuat drumul pana in „DOSUL MUNTELUI”. Era ora 19:00 si noi eram aici, la 3 ore de casa, dar luand inima in dinti am continuat drumul ajungand at home la 22:00.
SEMNEAZA
PE DRUMURI DE MUNTE
HAIDUCII
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu