luni, 27 iulie 2009







Doruri nebune de umblat hai hui, ne-au lovit in vara asta



“Cu traseul stabilit
în excursie-am pornit,
sus, pe munţii cei semeţi,
noi cei mai îndrăzneţi.”
de Cezarina Adamescu

Calatorie pe Vf. Grintiesul Mic(1734m) din Muntii Bistritei


Ascensiunea a durat mai bine de 5 ore in conditii de vreme favorabila avand ca protagonisti doar pe Vespea si pe Ingineru’. Plecarea a avut loc in jurul orei de 9:00 din satul Madei. Ajunsi la ora 9:40 in ‘’FUNDUL CABOII” am intalnit aici un insotitor de drum pe nume Didica (observator al Ocolului Silvic Brosteni). El se ducea la “BAILE RUSESTI” sa caute afine. Din spusele dumnealui aceste bai erau infloritoare in primul razboi mondial, in prezent existand doar niste ramasite. In drum spre varf nea' Didica si-a schimbat traseul astfel ca ne-a urmat la stana din Grinties. In drum spre stana el a povestit din drumetiile lui cu germani, polonezi si cehi, povestiri care ne-a usurat drumul. Am ajuns la stana care reprezenta dupa infatisare “o pagina de calendar sacru, abandonata in muntele memoriei”. Aici ospitaliatea a fost iarasi dovedita de catre ciobani prin oferirea de “frupt’’(=produse lactate). Multumind dumnealor , am continuat traseul ajungand cam intr-o ora pe varf. Aici privind in jur am constat:
-Vf. Grintiesul Mic face parte din culmile muntilor Bistritei, fiind inconjurat de apele Neagra Sarului in sud si de Bistrita in est;
-apele care brazdeaza versantii sunt colectate in zona de sud si est de catre raul Bistrita respectiv Neagra Sarului (Vacarie, Bolatau, Capra, Caprita, Caboi);
-geologic este alcatuit din sisturi cristaline;
Dupa un popas pe varf, am continuat drumul pana in Mt. Caboi iar de aici pe Piciorul Balanului am ajuns in satul Capra din judetul Suceava. Din acest sat am mai parcurs 15km dar de acesta data cu masina ajungand in Madei la ora 19:00.



Semneaza
pe drumuri de munte
HAIDUCII

joi, 23 iulie 2009







PREZENTAREA HAIDUCILOR

“NOI SUNTEM HAIDUCI DECAT PENTRU HAIDUCI SI NE INVINGE DOAR ROUA, TARZIU, CAND LUMEA CU STELELE SE IMBATA!!!”

Ionut Cutuhan (INGINERU’), viitor fiu al codrului
In tacerea tuturor, INGINERU’ ne masura cu neliniste in ochi, dar cu duiosie:
INGINER, fiu al codrului!
Fiu al lui Mihai si tovaras de haiducie: aici intre haiduci, nasterea nu da nici un drept. De aceea tu nu ai sa faci pe beizadeaua! Daca te numeri aici, cu toata varsta ta frageda, e numai pentru priceperea ta.
Cine esti stim.
Spune-ne macar ce gandesti si ce crezi!

MARIUS TUDOSIA (HASCAL)
“Tovaras de haiducie pana la vesnicie”, doar atat, restul… ALO WA!!!



BOGDAN ALEXANDRU CHESA (VESPEA)
“De fiecare data cautam un munte!”
Vorba este neasteptat venita iar din randul tovarasilor, facu sa se indrepte toate privirile intr-acolo: Un omulet se ridica in picioare.
Este cel mai varstnic. Merge drept si repede de se cutremura pamantul.Trecutul lui e trecutul unui om neinvins. E mirare in ochii care-l privesc!!!

NE-AM PROPUS SI AM REUSIT!!!

FARA ALCOOL!
FARA MANCARE LA CONSERVA!
FARA ECHIPAMENT!

Cam asa a inceput escaladarea celui mai inalt varf din Muntii Bistritei, Vf. Budacu(1859m). Totul a fost hotarat in data de 18 iulie 2009 de catre membrii grupului haiducesc, care era constituit din CHESA BOGDAN-ALEXANDRU, CUTUHAN IONUT, TUDOSIA MARIUS, PICU MARIUS-ANDREI, MAXIM IONUT.
Reuniunea grupului pentru a ajunge pe pisc a avut loc in data de 20 iulie, dar se pare cu absente nemotivate ale ultimilor doi din cei amintiti mai sus. In ciuda acestui fapt, obiectivul nu a fost afectat.
Astfel, in dimineata zilei de luni, in jurul orei 7:30, am pornit la drum. Am urmat un traseu lung (cred ca cel mai lung din viata), sinuos (a carui sinuositate a fost marita prin sirul ratacirilor)si nelipsit de surprize. Manati de caii putere de sub talpi, am ajuns in Vf. Smiz unde am facut si primul popas unde am servit ceva de ale gurii(9:30). Am purces apoi din nou la drum pana in „DOSUL MUNTELUI’’ ,insula paradisiaca a ciobanilor nebuni si negurosi, dar cu toate astea, s-au dovedit a fi buni ospitalieri. Ospitalitatea a fost dovedita prin pregatirea unui balmus de catre zeul in slapi al muntelui patimitor- „PIPIRIG’’. Desi ei luasera in ras excursia noastra, acest fapt nu ne-a intimidat, ba mai mult ne-a dat un impuls si mai puternic. Cu putinele indicatii date despre drum de catre Ghiurca Ion, baciul de acolo, am purces din nou la drum. Am ajuns in Vf. Turanei iar de acolo am constatat cu stupoare ca mai este cale lunga cu toate ca Vf. Budacu era vizibil. Cu ceva intarziere cumulata pe parcursul traseului, am urmat cararea din mediul silvatic si am ajuns in Saua Opchioara. Aici am surprins numeroase ochiuri de apa benefice tuturor fiarelor padurii. De aici, dupa spusele tovarasilor haiduci pana pe Budacu urma sa facem o ora dar se pare ca drumul a fost parcurs intr-o ora si jumatate. Ora la care am ajuns era 15:30 dar aceasta ora tarzie nu ne-a infricosat deloc. Am parcurs aproape tot muntele si am constatat urmatoarele:
-Masivul Budacu este delimitat la nord de Neagra Brosteni, la sud-vest de Valea Bistritei si la est de Bistricioara;
-creasta este orientata de la vest la est, facand posibila vizibilitatea a numeroase culmi muntoase:Ceahlau, Grintiesul Mare si Mic,Tibles, Rarau, Calimani s.a.;
-geologic, masivul se caracterizeaza prin sisturi cristaline.
La intoarcere ne-am cam abatut de la drumul initial datorita unui card de oi care ne tot presa. Asadar , am luat-o pe un drum de tractor bucurosi nevoie mare ca duce in Mt. Slopat, dar surpriza... ne-am trezit pe un alt versant despartit de o vaiuga. Vazand asta, am fost nevoiti sa facem cale intoarsa vreo 3 km ajungand intr-un final in Mt. Slopat. De aici am continuat drumul pana in „DOSUL MUNTELUI”. Era ora 19:00 si noi eram aici, la 3 ore de casa, dar luand inima in dinti am continuat drumul ajungand at home la 22:00.


SEMNEAZA
PE DRUMURI DE MUNTE
HAIDUCII

Traseul urmat

Sat Madei-Vf. Runc-Vf. Smiz-Dosul Muntelui-Vf. Turanei-Mt. Slopat-Saua Opchioara-Vf. Budacu.

Alte trasee

1.Comuna Borca-Cheile Borca-Saua Cristisor-Vf. Budacu;
2.Orasul Brosteni-Neagra-Sub Vf. Gainii (1348)-Vf. Cerbului (1403)-Mt. Slopat-Vf. Budacu.
UMOR DE MUNTE

Aplecat peste fereastra vagonului unui tren de munte, un calator tot striga:
-Extraordinar... formidabil... senzational!
Vecinul, pe care incepuse sa-l plictiseasca palavrageala omului, striga la rindul sau?
-Vorbiti de peisaj?
-Nu raspunse calatorul, admir dibacia cu care mecanicul ocheste... tunelele.